Un avocat croat a reușit, printr-un câștig de cauză la CEDO, să-și facă dreptate, dar și să schimbe percepția comună că într-un proces avocații nu au voie și nici nu sunt demni de a-și exprima opinia atunci când este vorba despre eficiența și corectitudinea instanțelor de judecată.
CtEDO a emis o hotărâre în cauza Radobuljac împotriva Croației, prin care a stabilit că reclamantului, un avocat din Zagreb, i-a fost încălcat dreptul la libera exprimare, drept prevăzut în articolul 10 al Convenției.
Silvano Radobuljac este avocat, iar în 2009 a fost sancționat de către un magistrat pentru „o insultă gravă în adresa instanței de judecată”. De fapt, Radobuljac reprezenta un client pe un dosar civil. Data următoarei ședințe de judecată era stabilită pentru 17 decembrie. Acesta însă n-a reușit să ajungă la proces din cauza unei defecțiuni la mașină. Magistratul a decis atunci să suspende judecarea cauzei timp de trei luni.
Silvano Radobuljac a contestat decizia magistratului, prin care a explicat de ce nu a fost prezent la proces și că a încercat să informeze instanța despre motivul lipsei sale. Tot atunci avocatul a scris că deciziile judecătorului sunt inacceptabile.
„Pentru a scoate în evidență comportamentul inacceptabil al judecătorului, trebuie menționate următoarele circumstanțe. Reprezentanții părților și inculpatul au participat la audierea care a avut loc la 16 noiembrie 2009. Reclamantul nu a participat, deoarece au fost programate mărturiile părților (…) judecătorul a încercat să amâne audierea fără
programarea alteia și numai la insistențele reprezentantului reclamantului a programat o altă ședință pe 17 decembrie 2009. Un astfel de comportament din partea judecătorului este absolut inacceptabil. Într-un astfel de mod urmărește să creeze impresia că acționează pe caz, în timp ce audierile au loc, în esență, fără conținut semnificativ”, s scris acesta.
Recursul lui a fost respins în iulie 2010, iar judecătorul a decis să-l sancționeze cu 200 de euro sau 1500 kune croate. Tribunalul a constatat că declarațiile acestuia sunt peste limitele rolului de avocat în cadrul unei proceduri judiciare.
Totuși, în hotărârea sa, Curtea a notat că nu este convinsă că observațiile reclamantului, în baza cărora instanțele naționale l-au amendat pentru sfidarea curții, sunt insulte. „Comentariile sale au vizat modul în care a acționat judecătorul și, prin urmare, au fost limitate strict la performanța judecătorului în cazul clientului său. De asemenea, critica nu s-a concentrat pe calitățile sale generale, profesionale sau în alt mod”, precizează Înalta Curte. În special, observațiile reclamantului nu pot fi comparate cu cele pe care Curtea le-a constatat anterior și care au fost catalogate ca insultă personală.